Review: Triumph Scrambler 1200 XC

Review: Triumph Scrambler 1200 XC



Data: 09:57, 05 Iunie 2019
Produs: Scrambler 1200 XC MY2019
 

Triumph Scrambler 1200 XC – prim contact

 

Mult iubitele motociclete pentru aventură – așa numita clasă “adventure”, cu subdiviziunile ei – au devenit în ultima perioadă prea grele, specializate, sofisticate, scumpe și te îndepărtează, într-un anume fel, de plăcerea originară de a pilota. Cei care doresc să conducă atât pe asfalt, cât și în off-road, au alternativa numită “scrambler”, o reîntoarcere la lucrurile simple inițiale, care aduc bucurie fără artificii inutile.

 

 

 

 

Triumph e compania ce a readus în atenție acest tip de motociclete, iar în 2019 a scos pe piață noul Scrambler 1200, care se găsește în două variante: XC – foarte bine echipat, deși este modelul de bază – și XE, vârful de gamă. Noi am avut pentru test Scrambler XC, care impresionează încă de la prima vedere prin puritatea designului neo-clasic și prin formele compacte, în antiteză cu ceea ce există acum în segmentul adventure de 1200cmc. Odată urcat în șa (are o înălțime de 840mm), nu ești intimidat de greutate sau proporții, atingi fără probleme solul cu vârful cizmelor, din acest punct de vedere XC fiind situat între Street Scrambler (de pe care atingi solul cu toată talpa) și Scrambler 1200 XE, destinat specialiștilor în off-road (șaua e la 870mm).

 

 

 

 

Motorul Bonneville de la Triumph de 1200 cmc, răcit cu lichid,  are două tipuri de setări: una high-torque (favorizează cuplul mare la turații reduse), așa cum e pe Bobber și una high-power (pune accent pe putere), așa cum e pe Thruxton. Pe Scrambler motorul e setat pentru cuplu. Prin folosirea unei clapete de accelerație diferite, acesta are un cuplu mai mare cu 14 Nm față de Bobber și dezvolta o putere aproape ca Thruxton R.

 

 


 

Din capul locului trebuie să spunem că Scrambler 1200 nu prea mai are nicio legătură cu scramblerele anilor ’60 și că este mult mai mult decât Street Scrambler 900. După primii kilometri parcurși realizezi că acesta e un model care poate fi orice: adventure, retro stilat, sport-tourer, un streetfighter naked sau o motocicletă pentru naveta zilnică. Dacă ești învățat cu alt gen de motocicletă, ai nevoie de puțin timp ca să înțelegi conceptul, roata față pe 21 de inchi nu se culcă” pe viraj ca una de 17”, însă trece pe denivelări mai eficient decât un adventure de 1200 cmc cu roată de 19”.

 

 

 

 

Modelele gamei modern-clasic sunt apreciate de cei care vor să și le individualizeze. Scrambler 1200, beneficiaza de peste 80 de accesorii dedicate, plus două kituri de inspirație. Bordul poate fi personalizat, ai de ales ca acesta să arate numai partea centrală, cu informațiile esențiale, iar printr-o simplă apăsare de buton apar și ecranele laterale. Există mai multe scheme de afișaj, inclusiv pentru zi sau noapte.

 

 

 

 

Un scrambler este în esență un dual-sport, adică o motocicletă care ar trebui să se comporte bine și pe asfalt și pe teren accidentat. Pe drumuri asfaltate virajate, Scrambler 1200 se conduce ca un supermoto, ghidonul lat te ajută să îl culci, cuplul motorului te scoate fără efort din curbele ce se continuă cu o rampă, e stabil și neutru. După ce ne-am jucat cu setările celor două amortizoare Ohlins ce țin bascula, am ajuns la concluzia că așa cum a venit din fabrică (adică patru clickuri de la soft spre hard, dintr-un total de 20) e soluția optimă pentru șoselele românești. Te scutură puțin, dar știi ce se întâmplă permanent cu motocicleta, ai informații despre teren. Interesant a fost că aceeași setare s-a dovedit a fi bună și când am părăsit asfaltul, am luat-o pe drumuri forestiere și am ajuns la o imensă carieră părăsită cu nisip, locul preferat de joacă al unui scrambler. Ghidonul e destul de înalt ca să stai în scărițe (acestea sunt late, confortabile și au cauciuc detașabil), inconvenientul venind de la galeriile care sunt aproape lipite de piciorul drept dacă strângi motocicleta între picioare. Protecțiile de pe galerii s-au dovedit a fi eficiente, simți căldura – în special dacă ești în blugi – și îți amintesc permanent prezența lor. Asta se întâmplă numai dacă stai ridicat în scărițe, odată așezat în șa uiți că sunt atât de aproape. Triumph a ales să echipeze Scrambler 1200 XC cu pneurile Metzeler Tourance, o anvelopă foarte cunoscută și apreciată de cei care au motociclete adventure și care sugerează aptitudinile lui Scrambler: 85% pentru asfalt, 15% pentru distracție pe pietriș, nisip, noroi, etc.

 

 

 

 

Pe roata din față sunt două discuri de 320 mm și etriere monobloc Brembo M50 montate radial și pe spate un disc de 255 mm și două pistonașe. Cu cizme de cross și motocicleta în modul de pilotaj OFF-ROAD (dezactivează sistemul ABS) trebuie să fii gentil cu frâna de spate, altfel o blochezi fără efort. Distractiv e felul în care e setat controlul tracțiunii în modul de pilotaj ROAD, care pe nisip te lasă puțin să te joci, nu taie elanul, nu te sperie și nu te pune în pericol. Există în total nu mai puțin de cinci moduri de pilotaj (ROAD, SPORT, OFF_ROAD, RAIN și RIDER – cel care se poate configura după dorință).

 

 

 

 

Concluzie

 

Poate nu e atât de eficient și de polivalent ca un “adventure” de 1200, dar e garantat mult mai distractiv pentru că se controlează mai ușor,  e mai frumos și mai “pur”. Pentru că, până la urmă, asta e chintesența unei motociclete: să meargă pe orice fel de drum, să te facă să zămbești atunci când o pilotezi și să îți tresalte inima atunci când o privești. Dacă vrei o singură motocicletă în garaj, un stilat neo-clasic Scrambler 1200 nu se va demoda niciodată și te poate duce oriunde.

În ciuda aspectului retro- minimalist, Triumph Scrambler 1200 CX stă foarte bine la dotări: ecran TFT de generația a doua, cinci moduri de pilotaj, lumină de zi cu LED, ambreiaj asistat, accelerație ride-by-wire, pornire fără cheie, control al tracțiunii sau ABS. Costă 13.390 euro (TVA inclus) și e disponibilă pentru ride-test la MotoBoom.